Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din septembrie, 2016

Amintiri din Drumul Taberei

Pana la 43 de ani cat am in detinere proprie in prezent, am trecut prin diferite forme de invatamant si am interactionat cu diferiti profesori, in moduri diferite. Am trecut de la adresarea "tovarase profesor" la "domnule/doamna profesor", cateodata la "profu", o singura data la a-i spune pe nume. Recunosc, nu am fost un elev model, numai bun de pus in rama. In paralel cu scoala, am practicat diferite sporturi, multi ani chiar si cate doua, unul dimineata, altul seara. Judo, rugby, arte martiale si, ceva mai tarziu, culturismul. Am cochetat in clasa a XII-a cu meditatiile la mate si fizica la rugamintea parintilor, dar am renuntat repede fiind sustinut si de catre profesori ( erau prieteni de familie si vecini!). Ma plictiseam la propriu, nivelul la care se lucra era unul mediu, sub cel cu care eram obisnuit la pregatirile pentru olimpiada. Bun! S-o luam cu inceputul. Dupa ce termin gradinita in pas alert de bucatar, rolul meu in cadrul spectacolului d

Baiatul de la tara

    Soarele ardea cu putere tot ceea ce se afla sub privirea sa directa. Cred ca a fost cea mai fierbinte luna august din cate am apucat. Imi aduc aminte ca m-am asezat pe un pietroi de pe marginea drumului - drum ce duce la ferma de vaci din capul satului - si mi-am fript o buna parte a piciorului drept care nu era acoperita de pantalonul scurt din naylon. Aparent ciudat, dar atunci cand respirai, narile se dilatau puternic la fiecare inspiratie, parca de frica sa nu fie atinse de valul fierbinte de aer care ajungea sa-ti usuce plamanii. Oricum, dincolo de toate aceste neplaceri trecatoare, dincolo de furtunile iscate din nimic, vantul ce abia misca frunzele din loc era o adevarata minune dumnezeiasca. Sunt sigur ca despre vara lui 2016 o sa se vorbeasca mult timp de-acum incolo!          Intr-o astfel de zi, pe strada principala din comuna Adunatii Copaceni, reabilitata cu cateva luni in urma, nu gaseai un suflet de musca in zbor, daramite vreun om care sa se incumete sa-si lase am

Poveste de inceput - Marele Monstru! - caz real

  Ceea ce urmeaza sa va povestesc s-a intamplat in realitate, fiind un caz interesant si foarte scurt. L-am ales pentru a va arata ca exista situatii simple pe care le putem complica fara sa ne dam seama. Sau, exista rezolvari simple, la indemana, dar ca uneori apreciem mai degraba solutiile complicate.  Bineinteles, numele personajelor sunt fictive.        Undeva la inceputul anului 2015, sunt contactat telefonic de mama unui baiat de 9 ani si jumatate care imi spune ca doreste sa ne intalnim pentru ca se simte depasita de frica de monstri a celui mic. Zambesc deoarece imi aduc aminte de provocarea pe care am avut-o personal cu unul din gemenii mei. Stabilim ziua si ora intalnirii.          Cu aproximativ 15 minute inainte de ora stabilita primesc un sms in care sunt anuntat de mama baiatului ca a ajuns si ca asteapta sa fie invitata inauntru. Cand deschid usa observ o femeie de inaltime medie, plinuta, toata numai un suras. Dupa ce se aseaza pe unul din scaunele din camera, in

Lectia dinozaurilor - caz real

O poveste extrem de scurta          In vara anului 2015, pe la inceputul lunii iulie, sunt intrebat de un cunoscut daca accept sa lucrez cu niste copii mai mici de 10 ani. In mod normal, raspunsul ar fi nu. Nu, pentru ca, de regula, se lucreaza cu parintii copiilor, abordarea terapeutica a celor mici fiind anevoioasa deoarece este intermediata de cuvant, iar acestia nu au (inca) proprietatea termenilor. La varste mai mici de 6 ani, sa ne intelegem. Dar, exista si surprize. In cazul de fata este vorba de un baiat de 5 ani si 8 luni si o fetita de 2 ani, Emil (Em) si Vio. Accept. Am cerut ca la prima intalnire sa ma intalnesc cu parintii celor doi copii, dar am inteles ca doar mama poate veni, tatal fiind plecat din tara. Aceasta se defineste ca fiind extrem de solicitata de treburile zilnice si nu stie cum sa gestioneze relatia cu cei doi copii (era sa spun minori!). Ii este frica ca este o mama rea, ca nu le acorda suficienta atentie, ca nu-i iubeste suficient de mult. Plange. 

Intoarcerea lui Anton - caz real (continuare-Poveste de inceput - Marele Monstru!)

Monstrii, prietenii lui Anton         Stabilesc cu Mihaela care va fi ziua in care ne vom reintalni. Vocea ei trada o oarecare satisfactie in ceea ce priveste lupta cu monstrii. Sau, era doar perceptia mea! Sincer sa fiu, eram foarte curios sa aflu cum s-au desfasurat ostilitatile in camera lui Anton. Cred ca si voi abia asteptati noutati de pe front!     Aud pasi grabiti pe hol. Zambesc la gandul ca Anton va veni insotit de o intreaga armata de monstri. Dupa o scurta bataie in usa, intra Mihaela insotita de cel mic. Ii invit inauntru oferindu-le cate un scaun.  - Bine ati venit, le transmit pe un ton vesel. Anton, esti singur sau ai adus ceva specimene "monstruoase" cu tine? - Sunt singur, imi raspunde victorios. I-am lasat acasa! - I-ai lasat sau au ramas? - incerc sa aflu daca Anton a reusit sa-si controleze temerile legate de monstri. - I-am lasat, spune el afisand un zambet larg. Mi-a iesit din prima seara! Mihaela imi confirma discret ca lucrurile s-au inta

Raiul fumatorilor, o poveste trista (poveste, fictiune)

Liviu, nume fictiv atribuit personajului principal, dar un posibil consumator real de tutun, are 34 de ani, este din Bucuresti si a fost internat in spitalul Marius Nasta de pe soseaua Viilor. Daca pana aici totul este de o banalitate des intalnita in randul fumatorilor care ajung sa se interneze pentru a-si face controalele de rutina, aceasta poveste poarta cu sine greutatea intamplarilor ce se succed intr-un mod dramatic.         Este foarte frig afara pentru o zi de toamna. Vantul ce spulbera picaturile de ploaie ce cad cu repeziciune pe sufletele trecatorilor face ca totul sa para trist, o tristete adanca asemeni nevoilor oamenilor fara de speranta. Un tanar imbracat in haine de culori vii, contrastand puternic cu cenusiul zilei, trece in pas grabit printr-o intersectie din centrul capitalei. Este atent la tot ce se intampla in jurul lui, se uita cu grija in lateral atunci cand traverseaza, nu care cumva sa dea vreun nesocotit peste el. Are in mana dreapta o geanta burdusita cu

Fobia de gaini, nimic mai simplu - caz real

Interventia terapeutica din cadrul acestei povesti este realizata cu ajutorul fotografiei. Va las s-o descoperiti alaturi de actorul principal, o fata extrem de simpatica! Daca doriti detalii despre interventie, scrieti-mi pe website. Subiectul este o fata, A.B., de 16 ani, singura la parinti, eleva la un liceu din Bucuresti. Se declara ca fiind ambitioasa si foarte indaratnica - ce-si pune in cap aia face indiferent de ce are de tras mai tarziu-, nu are multi prieteni si niciun iubit. Considera ca tinerii de seama ei sunt un pic cam prea infantili in comportament. Cu toate astea, la locul de domiciliu are cativa cu care sta pana seara tarziu chiar daca stie ca tatalui sau nu-i prea place si o cearta. La liceu este bagata in tot felul de proiecte si considera ca s-a supraaglomerat, dar ca va reusi sa le duca pe toate la bun sfarsit, cu orice pret. Cand isi descrie viata actuala, A. este vesela dar isi pastreaza o mina de om care are ceva important de facut. Vorbeste cursiv, coeren