Psihologicum - blogul. Intentia mea

Psihologicum este un site pe care mi-l doresc sa fie folositor intregii familii: copilului, tanarului, parintilor, bunicilor. Uneori, celor mari le este dificil sa comunice eficient cu cei mici, sa se faca intelesi. Dar nu imposibil! Va propun sa va relaxati, sa va asezati comod in fata calculatorului pentru a rasfoi paginile digitale ce vor fi adaugate zilnic. Va voi impartasi din experienta mea zilnica, va voi arata cum sa interactionati cu cei mici, vom invata impreuna care sunt rezolvarile in anumite situatii problematice. Totul prin joc si poveste. 

Parintii

          Aparitia unui copil ( poate mai multi!) aduce cu sine o serie de trairi greu de explicat in cuvinte pentru fiecare dintre cei doi parinti. De cele mai multe ori, acestia sunt coplesiti de diversitatea gandurilor cu privire la modul in care vor interactiona cu copilul. Vor fi buni, au suficienta experienta, se vor ridica la nivelul pretentiilor celor din jur, vor sti sa-l hraneasca, sa-l educe... sunt doar cateva din posibilele intrebari ce apar odata cu primul copil. Creste nevoia de informare, este accesat internetul, prietenii vin cu sfaturi, sunt intrebati doctorii. Sumedenia de date pe care le primeste un parinte, varietatea lor, ajunge sa-l nauceasca la propriu. 

 - Ati trecut prin aceasta etapa? Cum ati reusit sa iesiti? Cam pe unde sunteti acum? -

          Copilul creste, isi diversifica interactiunile cu mediul, cu cei din jur. Parintii il asista, il urmaresc, isi pun alte intrebari, actioneaza. Apar reactiile copilului. Sunt ele bune? Ascund ceva probleme?

Voi cum le-ati gestionat?

Povestea, asa cum voi incerca s-o prezint in acest cadru digital, nu rezolva totul, dar poate facilita apropierea si exprimarea parinte - copil.  

Copilul

           Cand se naste, copilul nu stie pe ce lume se afla. Raspunde stimulilor exteriori doar la nivel afectiv (emotional) deoarece nu are capacitatea de a semnifica ceea ce i se intampla. Copilul se adapteaza aducand cu sine, in lumea exterioara, un raspuns metaforic la situatia pe care o traieste. Acesta este perceput de catre adulti prin raportarea directa la propriile trairi, cunostinte, educatie, reguli etc. 

           Sunt situatii cand parintii interpreteaza distorsionat, exagerat, comportamentul copilului ca fiind o problema. In astfel de situatii, interventia unui psiholog le poate face viata ceva mai usoara, impreuna incercand sa redefineasca cadrul familial pentru a fi, intr-o masura mai mare, functional.

Intentia

           Aceasta platforma a fost gandita cu 8 ani in urma cand unul dintre cei trei baieti ai mei mi-a spus ca-i este frica sa doarma singur in camera, iar teama lui ar disparea daca i-as spune o poveste. De atunci, exersez in fiecare seara. Aproape. Povestile continua. Povestile continua si in lucrul cu alti copii. Am experimentat diferite abordari terapeutice in colaborarea cu parintii ai caror copii aveau diferite probleme: frica de monstri, frica de intuneric sau alte frici denumite generic fobii, dificultatea in relationarea cu alti copii sau adaptare anevoioasa etc. Fiecare a avut un rezultat, dar cea mai bine primita interventie a fost cea prin intermediul povestilor. Povestile nocturne. Am lucrat cu parinti care nu stiau cum sa treaca peste refuzul copiilor de a incerca lucruri noi, nu stiau cum sa-i pregateasca pentru o noua zi. Am incercat din nou povestile. Si au functionat. Povestile diurne.

          Ca psiholog am invatat, am experimentat si am impartasit cu cei care mi-au solicitat sprijinul. Acest blog este modul in care eu inteleg sa fiu mai aproape de cei care isi doresc sa se cunoasca mai bine in postura de parinti si vor sa le ofere copiilor lor mai mult decat dragostea parinteasca neconditionata.       

          Cate ceva despre lucrul cu povestea:

- parintele are posibilitatea sa-si expuna temerile, regulile, sa defineasca un anumit cadru sau o atare situatie etc intr-un mod nu foarte direct, dar pe intelesul copilului; 

- copilul "isi permite" sa traga niste invataminte (informatii) fara a fi pus in situatia respectiva, fara a fi expus, criticat. Poate pune intrebari, poate formula pareri, isi poate clarifica anumite aspecte, isi formeaza repere si reprezentari. Se creeaza experiente functionale in vitro.

Avantaje vor exista de ambele parti, pentru intreaga familie, si sunt cu mult mai multe. 

Va invit sa le descoperiti!