Treceți la conținutul principal

Mi-am pus paie in cap, dar nu le-am dat foc.

Astazi, capul mi-a luat-o razna. A cerut mintea sa se faca o conferinta extraordinara pentru ca nu mai poate duce tot greul corpului in sinapsele sale minuscule si, drept urmare, a lasat-o psihicul. A lasat-o singura cu inconstientul. Si psihicul asta e o mare figura! Si-a luat ce-i mai bun - constientul si subconstientul - si a plecat. Mai degraba s-a ascuns. Oricum, cert este ca mintea singura, si cu  inconstientul pe cap, nu va face fata tuturor cerintelor. Asa ca, a cerut urechilor sa asculte, ochilor sa vada, nasului sa miroasa si gurii...sa taca! In plina criza, cu mintea fara psihic, scapata din lanturile neuronale ale constientului, gura a inceput sa-si arate coltii. Ba urla la picioare ca le da de mancare degeaba, ba la maini c-o lasa cu zabala la colturi... Si, uite asa, corpul agitat de gura a inceput sa se razvrateasca! Spre disperarea mintii, gura a facut pact cu inconstientul care, putin confuz si nestiind prea bine ce are de facut, a inceput sa critice in stanga si-n dreapta. I-a reprosat degetului aratator de la mana dreapta ca are o legatura prea intima cu narile, fundului i-a spus ca e prea sensibil si ca si-a aservit palma stanga, urechilor le-a strigat ca au inceput sa-si construiasca dopuri fara autorizatie! Era un haos total in capul meu! Gura si inconstientul erau de neoprit! Buuun! La raportul de dimineata, unde sunt obligati toti sa ajunga pentru a-si comunica programul zilnic, cu o implicare emotionala dincolo de normal, mintea a reusit sa le transmita ziua si programul conferintei extraordinare pe care a pregatit-o. Cu sprijinul rationalului, a intocmit si redactat ordinea de zi pe care a supus-o la vot. Gura, mare si coltoasa cum se stie, isi musca limba pe tot parcursul expunerii mintii. Ar fi vrut sa-i spuna vreo doua, sau mai multe, dar isi dorea sa afle mai multe. Era pentru prima data cand se putea exprima liber, nu la comanda constientului. In tot acest timp, inconstientul zambea in coltul Eului. Ii promisese ca-i da libertate totala daca face ce vrea el la aceasta intrunire. Eul, mai slab din fire, speriat de ceea ce ar putea scoate inconstientul la lumina  despre el, se conformeaza intru totul.

         La finalul sedintei, mintea ii roaga pe cei prezenti sa-si spuna parerea pe rand, organizat. Picioarele au spus ca se abtin si au luat-o la pas. Organele genitale nu prea erau interesate de subiect, acesta lasandu-le flasce. Fundul, destul de fudul pentru pozitia lui, i-a intors spatele. Mintea si-a pus mari sperante in stomac, dar acesta, plin de furie, i-a replicat acid ca-i va transmite parerea lui prin intermediul refluxului gastro-esofagian. Mainile, anxioase din fire, si-au frecat palmele in semn de nemultumire, dar au promis ca vor sustine orice propunere ar duce la o rezolvare. Ficatul, rinichii, plamanii si pancreasul si-au desemnat un reprezentant: inima. Aceasta, rosie la fata, fiind pentru prima oara in situatia de a vorbi in public, a inceput sa-si traga suflul cu greu. Mintea, prietena veche a inimii, i-a inteles starea si a rugat-o sa se linisteasca. Printr-un semn discret, l-a indemnat pe plamanul stang s-o ajute sa-si puna masca de oxigen inainte de a intra in hipoxie. Ce mai era de facut? Totul se ducea pe apa sambetei! Globulele albe cereau cu disperare ajutor mintii sa restabileasca urgent homeostazia deoarece erau atacate din toate partile. In haosul general, intre nepasarea celor de jos si isteria celor de sus, mintea era pierduta. Nasul, mirosind el ce se intampla la sedinta, fiind antrenat sa depisteze urme cu mult mai fine, trage aer in piept si le comunica tuturor, strangandu-si narile, ca preia el conducerea. Mintea, obosita, cazuta-n cerebel fara de speranta, isi dadu acordul pentru ca nasul sa fie sef. Acesta, fara sa mai tina cont de vocalizele gurii ce-si agita de zor "omuletul" in vazul tuturor, isi incorda sinusurile si bloca intrarea aerului in corp.

Stop.      Totul se opreste. Pentru cateva secunde, intregul organism se prabusi la pamant. Oare isi va reveni la normal?

P.S.: Raspunsul il vom afla la Conventia Nationala din 28 octombrie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu glontul pe teava si arma la picior

Ne aflam la fix un an de zile distanta de momentul in care Anitei si Stefan au dat startul alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor. Ne aflam la un an distanta de la incordarea muschilor psihologilor din intreaga tara, adica cei care s-au opus celor doi si cei care s-au opus celor care s-au opus celor doi. A trecut timpul, a trecut anul, dar n-a plecat golanul. Mai e putin, foarte putin si va pleca cu dare de fum si zgomot de catuse in spate. Merita pe deplin, nimeni sa se indoiasca de asta. 
Eu nu ma indoiesc, dar nu sunt sigur de ceea ce s-a inteles din cele intamplate. Daca sunt singurul, nu ma luati in seama. Dar daca ...?
Asadar, situatia creata are mai multe cauze: o lege de organizare cu multe probleme, conflicte de interese, razbunari, cumetrii si alte asemenea legaturi si increngaturi care au cedat foarte greu. Cu mari eforturi financiare si de imagine, profesia noastra se zbate sa renasca ca intr-un film regizat de Mel Gibson sau de mos Arnold. Si da-i, si lupta, iar da…

Am intalnit si psihologi de rand (fericiti)

Facebook-ul nostru, cel care ne-a unit
Da, stiu ca suna ca un stereotip clasic, dar eu sunt unul dintre cei fericiti. Nevoia de a schimba conducerea actuala a Colegiului Psihologilor are si parti bune, pe langa nenumaratele aspecte negative. Si, credeti-ma, sunt beneficii absolut functionale care vin la pachet cu neregulile traite pana in prezent. Poate ca va intrebati ce anume s-a produs, iar voi ati trecut cu vederea frustrandu-va de lipsa unui mic moment de fericire. Va aduceti aminte cand ne-am cunoscut? E foarte important acest aspect deoarece in jurul lui s-au adunat si au inceput sa prinda contur aceste mici beneficii despre care va vorbeam. Era sfarsitul lunii septembrie cand, pe pagina mea de facebook, apare un articol scris de "Universitaria". L-am citit, am studiat si pagina respectiva, dupa care, pe chat, in privat, le-am transmis ca mi-as dori sa fie mai transparenti in descriere pentru ca m-as putea alatura taberei lor, avand propriul meu "repros" la …

Fobia de gaini, nimic mai simplu - caz real

Interventia terapeutica din cadrul acestei povesti este realizata cu ajutorul fotografiei. Va las s-o descoperiti alaturi de actorul principal, o fata extrem de simpatica! Daca doriti detalii despre interventie, scrieti-mi pe website. Subiectul este o fata, A.B., de 16 ani, singura la parinti, eleva la un liceu din Bucuresti. Se declara ca fiind ambitioasa si foarte indaratnica - ce-si pune in cap aia face indiferent de ce are de tras mai tarziu-, nu are multi prieteni si niciun iubit. Considera ca tinerii de seama ei sunt un pic cam prea infantili in comportament. Cu toate astea, la locul de domiciliu are cativa cu care sta pana seara tarziu chiar daca stie ca tatalui sau nu-i prea place si o cearta. La liceu este bagata in tot felul de proiecte si considera ca s-a supraaglomerat, dar ca va reusi sa le duca pe toate la bun sfarsit, cu orice pret. Cand isi descrie viata actuala, A. este vesela dar isi pastreaza o mina de om care are ceva important de facut. Vorbeste cursiv, coerent s…