Treceți la conținutul principal

Mi-am pus paie in cap, dar nu le-am dat foc.

Astazi, capul mi-a luat-o razna. A cerut mintea sa se faca o conferinta extraordinara pentru ca nu mai poate duce tot greul corpului in sinapsele sale minuscule si, drept urmare, a lasat-o psihicul. A lasat-o singura cu inconstientul. Si psihicul asta e o mare figura! Si-a luat ce-i mai bun - constientul si subconstientul - si a plecat. Mai degraba s-a ascuns. Oricum, cert este ca mintea singura, si cu  inconstientul pe cap, nu va face fata tuturor cerintelor. Asa ca, a cerut urechilor sa asculte, ochilor sa vada, nasului sa miroasa si gurii...sa taca! In plina criza, cu mintea fara psihic, scapata din lanturile neuronale ale constientului, gura a inceput sa-si arate coltii. Ba urla la picioare ca le da de mancare degeaba, ba la maini c-o lasa cu zabala la colturi... Si, uite asa, corpul agitat de gura a inceput sa se razvrateasca! Spre disperarea mintii, gura a facut pact cu inconstientul care, putin confuz si nestiind prea bine ce are de facut, a inceput sa critice in stanga si-n dreapta. I-a reprosat degetului aratator de la mana dreapta ca are o legatura prea intima cu narile, fundului i-a spus ca e prea sensibil si ca si-a aservit palma stanga, urechilor le-a strigat ca au inceput sa-si construiasca dopuri fara autorizatie! Era un haos total in capul meu! Gura si inconstientul erau de neoprit! Buuun! La raportul de dimineata, unde sunt obligati toti sa ajunga pentru a-si comunica programul zilnic, cu o implicare emotionala dincolo de normal, mintea a reusit sa le transmita ziua si programul conferintei extraordinare pe care a pregatit-o. Cu sprijinul rationalului, a intocmit si redactat ordinea de zi pe care a supus-o la vot. Gura, mare si coltoasa cum se stie, isi musca limba pe tot parcursul expunerii mintii. Ar fi vrut sa-i spuna vreo doua, sau mai multe, dar isi dorea sa afle mai multe. Era pentru prima data cand se putea exprima liber, nu la comanda constientului. In tot acest timp, inconstientul zambea in coltul Eului. Ii promisese ca-i da libertate totala daca face ce vrea el la aceasta intrunire. Eul, mai slab din fire, speriat de ceea ce ar putea scoate inconstientul la lumina  despre el, se conformeaza intru totul.

         La finalul sedintei, mintea ii roaga pe cei prezenti sa-si spuna parerea pe rand, organizat. Picioarele au spus ca se abtin si au luat-o la pas. Organele genitale nu prea erau interesate de subiect, acesta lasandu-le flasce. Fundul, destul de fudul pentru pozitia lui, i-a intors spatele. Mintea si-a pus mari sperante in stomac, dar acesta, plin de furie, i-a replicat acid ca-i va transmite parerea lui prin intermediul refluxului gastro-esofagian. Mainile, anxioase din fire, si-au frecat palmele in semn de nemultumire, dar au promis ca vor sustine orice propunere ar duce la o rezolvare. Ficatul, rinichii, plamanii si pancreasul si-au desemnat un reprezentant: inima. Aceasta, rosie la fata, fiind pentru prima oara in situatia de a vorbi in public, a inceput sa-si traga suflul cu greu. Mintea, prietena veche a inimii, i-a inteles starea si a rugat-o sa se linisteasca. Printr-un semn discret, l-a indemnat pe plamanul stang s-o ajute sa-si puna masca de oxigen inainte de a intra in hipoxie. Ce mai era de facut? Totul se ducea pe apa sambetei! Globulele albe cereau cu disperare ajutor mintii sa restabileasca urgent homeostazia deoarece erau atacate din toate partile. In haosul general, intre nepasarea celor de jos si isteria celor de sus, mintea era pierduta. Nasul, mirosind el ce se intampla la sedinta, fiind antrenat sa depisteze urme cu mult mai fine, trage aer in piept si le comunica tuturor, strangandu-si narile, ca preia el conducerea. Mintea, obosita, cazuta-n cerebel fara de speranta, isi dadu acordul pentru ca nasul sa fie sef. Acesta, fara sa mai tina cont de vocalizele gurii ce-si agita de zor "omuletul" in vazul tuturor, isi incorda sinusurile si bloca intrarea aerului in corp.

Stop.      Totul se opreste. Pentru cateva secunde, intregul organism se prabusi la pamant. Oare isi va reveni la normal?

P.S.: Raspunsul il vom afla la Conventia Nationala din 28 octombrie.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu glontul pe teava si arma la picior

Ne aflam la fix un an de zile distanta de momentul in care Anitei si Stefan au dat startul alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor. Ne aflam la un an distanta de la incordarea muschilor psihologilor din intreaga tara, adica cei care s-au opus celor doi si cei care s-au opus celor care s-au opus celor doi. A trecut timpul, a trecut anul, dar n-a plecat golanul. Mai e putin, foarte putin si va pleca cu dare de fum si zgomot de catuse in spate. Merita pe deplin, nimeni sa se indoiasca de asta. 
Eu nu ma indoiesc, dar nu sunt sigur de ceea ce s-a inteles din cele intamplate. Daca sunt singurul, nu ma luati in seama. Dar daca ...?
Asadar, situatia creata are mai multe cauze: o lege de organizare cu multe probleme, conflicte de interese, razbunari, cumetrii si alte asemenea legaturi si increngaturi care au cedat foarte greu. Cu mari eforturi financiare si de imagine, profesia noastra se zbate sa renasca ca intr-un film regizat de Mel Gibson sau de mos Arnold. Si da-i, si lupta, iar da…

Empatie de mahala

Se pare ca atunci cand m-am nascut am fost atat de emotionat incat azi abia daca-mi mai aduc aminte cum era! Era intr-o zi rece de noiembrie, undeva imediat in a doua jumatate a lunii, la doar cateva zile distanta de momentul in care ai mei isi primisera avansul la salariu. Nu erau bani multi, fapt pentru care pentru nasterea mea facusera un "CeARe". M-am nascut la nebuni, la maternitatea Spitalului 9, peste drum de strada Girnitei unde isi aveau casa bunicii mei din partea mamei. Semn bun, se pare, daca e sa ma iau dupa vorbele tatalui meu care, cu ceva timp inainte de a muri, intre doua glume si-un suspin, imi spuse ca m-a tras ata la origini - "Ba, baiatule! Tu te-ai nascut la nebuni, ai trait printre nebuni... Crezi ca tu esti sanatos la cap?! As! Las' ca te-ai facut psiholog pentru ca numai un nebun recunoaste un alt nebun!".

Din '72 pana-n '79, am copilarit prin mahalaua Aparatorii Patriei, intr-o curte maricica de pe o strada ce facea l…

Ruleta ruseasca - caz real

Pentru un moment, m-am gandit ca eu am avut nevoie de acest caz. La sfarsitul lunii noiembrie 2015, sunt rugat de un prieten sa-l primesc pe cel mai bun prieten al lui in terapie (se infirma logica simpla cum ca prietenii prietenilor mei sunt si prietenii mei!)  pentru ca era in plina criza. "Criza" a fost intocmai termenul folosit. Am stabilit sa ma sune persoana in suferinta pentru a stabili ce urmeaza sa facem, multumindu-i la final pentru increderea in mine. Cu putin timp inainte de ora propusa pentru intalnirea noastra, sa fi fost vreo 10 minute, sunt sunat de prietenul cel mai bun al prietenului meu care imi transmite, pe un ton foarte glumet, ca ar fi ajuns la mine de vreo 5 minute doar ca nu-si da seama unde se afla. Gandul mi-a zburat imediat la a-i da o replica pe masura, dar mi-am temperat entuziasmul acid. Transformandu-ma intr-un gps cu program vocal adaptat limbii romane, l-am ghidat catre locatia in care ma aflam. Dupa numai 5 minute, nu se ratacise departe …