Treceți la conținutul principal

Spatiul dintre secunde

Vag, foarte vag, imi aduc aminte de bataile secundarului unei pendule ce atarna de peretele amintirilor mele. Daca inchid ochii, lasand ceva spatiu celorlalte simturi care se inghesuie sa se exprime in virtualitatea memoriei mele, ma pot proiecta intr-o imagine relativ clara formata in jurul acelor sunete. Se contureaza o camera cu aspect invechit, un pat in care, presupun, eu ar fi trebuit sa dorm de pranz, o plapuma veche cu miros de lavanda, totul cuprins de o lumina difuza, calda. Simt o liniste deplina care nu ma invita la somn. Apreciind intensitatea curiozitatii mele din acel moment, pot spune ca aveam vreo 4-5 ani. Ma frichineam sub plapuma cu mare atentie pentru a descoperi la timp orice zgomot ce ar fi putut trada venirea vreunui adult care ma avea in grija. Descoperisem placerea de a-mi incorda picioarele si, rand pe rand, sa le lovesc cu putere de salteaua cu arcuri pe care stateam intins ca, mai apoi, sa mi le arunce in sus pentru a se opri brusc in plapuma grea. Dupa vreo 10 minute de joaca intensa, total distras de ceea ce era in jur, am redevenit atent la ceea ce se intampla dincolo de usa camerei. Cred ca atunci a fost momentul in care am realizat ca un ceas ticaia destul de tare undeva in jurul meu. Mi-am ridicat usor capul de pe perna, am dat roata privirea prin camera, dar nu am vazut ceva care sa ma intereseze. M-am gandit c-o fi afara pe hol dihania care facea galagie mai abitir decat mine. O fi sau nu adevarat, cert este ca mi-am stabilit o tactica de lucru: bateam din picioare pe ritmul secundarului, urmand ca in pauza dintre ele sa ascult ce se intampla afara. Era acoperirea perfecta! Planul a fost pus in practica imediat, picioarele mele incepand sa bata un tic-tac infundat in spatiul dintre saltea si plapuma. Un alt spatiu, cel dintre secunde, m-a cam incurcat la inceput deoarece nu reuseam sa-l fructific in incercarea mea de a asculta ce se intampla intr-un alt spatiu, cel de dupa usa camerei. Am luat-o de la inceput de cateva ori. Nu stiu cum am reusit, cred ca datorita faptului ca nu aveam altceva de facut, dar am avut multa rabdare cu mine. Spatiul dintre secunde mi se parea prea mic, prea condensat, pentru a-mi indeplini dorinta care facea posibila joaca mea. Ma intrebam cum sa fac sa-l maresc. Am inchis ochii pentru a ma concentra mai bine asupra raspunsului. Nu mai vedeam nimic. Nu mai vedeam plapuma, dar ea era acolo pentru ca o simteam. Salteaua nu intra in discutie pentru ca nu am mai vazut-o de cand am tras plapuma pe mine! Dar o simteam si pe ea. Am inceput sa simt si ritmul ceasului ca intr-un limbaj morse: tic - pauza - tac. Picioarele mele se armonizau tot mai bine cu secundarul, iar obsesia reusitei se transforma intr-o bucurie necuantificabila in termeni pragmatici.

Tic - pauza - tac, tic - pauza - pauza - tac, tic - pauza - pauza - pauza ...

Nu intelegeam cum, dar chiar reusisem sa redimensionez spatiul dintre secunde! Era tot mai mare, crestea neasteptat de mult, iar gandurile mele puneau stapanire pe el! Ajunsesem sa nu mai simt tic-tac-ul ce-mi restrangea realitatea interioara! Puteam crea. Spatiul si timpul se contopisera tainic, acoperindu-mi partinitori exprimarea fluida a noilor mele experiente. Eram de neoprit!


"Hai, Catalin! Gata cu somnul, trezeste-te!"

Am inceput sa aud din nou tic-tac-ul.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre mine

Voi lasa acest blog sa vorbeasca despre mine. Povestile, raspunsurile la intrebarile voastre, informatiile oferite voua sunt cele care ma descopera asa cum sunt.  Prezentarea mea, in linii mari: - n. 18.11.1972, Bucuresti; - casatorit, 3 copii: Matei-15 ani, Razvan-11 ani, Robert-11 ani; - locuiesc in Bucuresti; - pasionat de sport, practic ocazional Wing Chun, munte si viata la tara; - hobby: orice aspect al vietii ce are implicatii tehnice, gradinarit, surubarit, construit, taiat frunze la caini sau tolanitul in hamac pentru a citi, fotografiatul, scrisul (povesti, nuvele sf) etc; - caracteristici: comunicativ, nonconformist, intelegator, vesel, intreprinzator. Nu cred in sabloane, chiar daca lucrez cu ele! Cu siguranta, ar mai fi multe de spus! Voie buna! Calin Valentin Catalin  - psiholog clinician si psihoterapeut cu formari in terapia cognitiv-comportamentala, terapia Alegerilor Realiste (W. Glasser), terapie ocupationala si terapia scurta strategica ( G. N

Baiatul de la tara

    Soarele ardea cu putere tot ceea ce se afla sub privirea sa directa. Cred ca a fost cea mai fierbinte luna august din cate am apucat. Imi aduc aminte ca m-am asezat pe un pietroi de pe marginea drumului - drum ce duce la ferma de vaci din capul satului - si mi-am fript o buna parte a piciorului drept care nu era acoperita de pantalonul scurt din naylon. Aparent ciudat, dar atunci cand respirai, narile se dilatau puternic la fiecare inspiratie, parca de frica sa nu fie atinse de valul fierbinte de aer care ajungea sa-ti usuce plamanii. Oricum, dincolo de toate aceste neplaceri trecatoare, dincolo de furtunile iscate din nimic, vantul ce abia misca frunzele din loc era o adevarata minune dumnezeiasca. Sunt sigur ca despre vara lui 2016 o sa se vorbeasca mult timp de-acum incolo!          Intr-o astfel de zi, pe strada principala din comuna Adunatii Copaceni, reabilitata cu cateva luni in urma, nu gaseai un suflet de musca in zbor, daramite vreun om care sa se incumete sa-si lase am

Am intalnit si psihologi de rand (fericiti)

Facebook-ul nostru, cel care ne-a unit Da, stiu ca suna ca un stereotip clasic, dar eu sunt unul dintre cei fericiti. Nevoia de a schimba conducerea actuala a Colegiului Psihologilor are si parti bune, pe langa nenumaratele aspecte negative. Si, credeti-ma, sunt beneficii absolut functionale care vin la pachet cu neregulile traite pana in prezent. Poate ca va intrebati ce anume s-a produs, iar voi ati trecut cu vederea frustrandu-va de lipsa unui mic moment de fericire. Va aduceti aminte cand ne-am cunoscut? E foarte important acest aspect deoarece in jurul lui s-au adunat si au inceput sa prinda contur aceste mici beneficii despre care va vorbeam. Era sfarsitul lunii septembrie cand, pe pagina mea de facebook, apare un articol scris de "Universitaria". L-am citit, am studiat si pagina respectiva, dupa care, pe chat, in privat, le-am transmis ca mi-as dori sa fie mai transparenti in descriere pentru ca m-as putea alatura taberei lor, avand propriul meu "repros"