Treceți la conținutul principal

Am intalnit si psihologi de rand (fericiti)

Facebook-ul nostru, cel care ne-a unit

Da, stiu ca suna ca un stereotip clasic, dar eu sunt unul dintre cei fericiti. Nevoia de a schimba conducerea actuala a Colegiului Psihologilor are si parti bune, pe langa nenumaratele aspecte negative. Si, credeti-ma, sunt beneficii absolut functionale care vin la pachet cu neregulile traite pana in prezent. Poate ca va intrebati ce anume s-a produs, iar voi ati trecut cu vederea frustrandu-va de lipsa unui mic moment de fericire. Va aduceti aminte cand ne-am cunoscut? E foarte important acest aspect deoarece in jurul lui s-au adunat si au inceput sa prinda contur aceste mici beneficii despre care va vorbeam. Era sfarsitul lunii septembrie cand, pe pagina mea de facebook, apare un articol scris de "Universitaria". L-am citit, am studiat si pagina respectiva, dupa care, pe chat, in privat, le-am transmis ca mi-as dori sa fie mai transparenti in descriere pentru ca m-as putea alatura taberei lor, avand propriul meu "repros" la adresa presedintelui Anitei. Dupa numai doua zile, aveam sa-l cunosc pe Dragos Iliescu despre care nu stiam mare lucru. Ne-am intalnit in colegiul Ion Neculce, in “atelierul” unde fac cercetare de peste 5 ani. M-a surprins faptul ca s-a acomodat foarte rapid cu spatiul atipic pentru o prima intalnire, de regula, spatiile publice in genul cafenelelor fiind cele preferate. Dialogul a fost sincer, direct, cu note subiective declarate si asumate, ceea ce m-a convins ca pot intra in aceasta lupta pentru schimbarea perspectivei colegiului. Am inceput sa scriu fara a-mi ascunde identitatea, seria “Daca as fi pentru o zi Presedinte... Utopia CPR” atragand atentia colegilor mei. In aproximativ o luna de la data la care am debutat, aveam sa cunosc persoane despre care nu auzisem niciodata si despre munca carora nu stiam ceva: Armand, Gabi Dumitriu, Georgeta Tudor, Laura, Andreea, Nicole, Geta, Delcea etc. Povestile lor, interactiunea cu ei, toate acestea au completat golul din intregul motivatiei mele de a ma implica. Cu unii dintre ei m-am intalnit in cateva randuri si parea a ne cunoaste de cand lumea. Fiind intr-un schimb de informatii cu Gabi D. pe chatul facebook-ului (scuze Gabi pentru ca dau din casa!), ne-am dat seama ca stim exact nimic unul despre celalalt, aspect ce nu punea la indoiala increderea reciproca. 
Va rog sa-mi scuzati infatuarea expunerii, dar este o descriere ce surprinde doar perspectiva mea asupra interactiunii cu cei implicati, indiferent care le este pozitia. Vorbesc despre bucuria mea de-ai fi cunoscut!

ILS – delirul crescut cu atentie psihologica

La inceput, stiam doar de ce vreau eu sa particip la schimbarea conducerii CPR – o intalnire cu presedintele Anitei care mi-a permis sa-l descopar ca fiind un oportunist. Dezamagit, refuz sa colaborez cu institutia pe care o conduce, asumandu-mi riscul de a ramane incadrat la “in supervizare”. De-a lungul timpului, am facut formari si am strans diplome cat sa-mi ajunga o viata, totul pentru dezvoltarea mea profesionala, nimic pentru recunoasterea lor de catre un colegiu pe care nu-l consideram reprezentativ in ceea ce ma priveste. A fost o alegere determinata de componenta emotionala, cea rationala retragandu-se elegant.
Pe directorul juridic, Iulian Stefan Laurentiu, nu l-am cunoscut pana la momentul septembrie 2016. Refuzam sa cred ca, un om cu pregatirea si experienta lui Anitei, poate fi o marioneta in mainile unui aparent neica nimeni. Cum toate descrierile despre conducerea CPR il zugraveau ca fiind Dumnezeul nostru, unul de care ascultau chiar si “greii” psihologiei dambovitene, mi-am invins poticneala si am inceput sa caut informatii despre el cu abilitatea fostului jurnalist de investigatii (scuzati-mi aroganta!). Datele oficiale mi-au creionat un traseu interesant care incepe, surprinzator, cu profesorul Mitrofan. Ulterior, din aproape in aproape, juristul ajunge sa cladeasca relatii intime cu cercul de prieteni al celui mentionat anterior. Intuitia mea – sustinuta si de declaratiile unor apropiati de-ai lui - imi spune ca acestia au apelat la ILS pentru a le rezolva unele aspecte juridice intalnite in munca la facultate sau la asociatiile in care activau. Un act azi, o negociere maine si, uite asa, au fost nevoiti sa-l rasplateasca pe tanarul aspirant. Mai degraba o problema de moralitate decat una legala, juristul primeste la schimb ungerea ca psiholog printr-un doctorat condus de acelasi profesor Mitrofan. O mana spala pe alta si amandoua fata!
Amicitia lui Mitrofan cu Anitei nu este un secret, chiar daca au existat si momente mai tensionate intre ei, acest aspect facilitandu-i lui ILS o pozitie in CPR. Oportunismul presedintelui este acoperit in acte de catre jurist cat sa le dea o nota de legalitate in fata psihologilor afiliati, acestia din urma avand prea putine cunostinte in domeniu. Putine cunostinte, putine intrebari, foarte putin deranjati din munca cu oportunitatile, cei doi – Anitei si ILS – ajung sa conduca prin comunicate. Cei care ii pot opri sunt prea putini si, fie sunt trecuti prin rutina salilor de judecata, fie le este transmis subtil la inceput, pe fata mai tarziu ( chiar si in prezent), ca nu vor mai fi acreditati – discreditati fiind cuvantul cu care au inceput sa se legitimizeze. Mai exista doua categorii, din prima facand si eu parte:
  • dezinteresatii - pozitie ingrata ce a favorizat tacit ascensiunea cuplului toxic;
  • supusii sau cei care au acceptat compromisurile, atat cele legale cat si cele morale. Legati prin cumetrii sau prin avantaje conjuncturale, ori de interese pe termen lung, acestia isi submineaza propria identitate profesionala prin recunoasterea si acceptarea abuzului fata de proprii colegi, chiar daca erau din alta “ograda” - vezi filiala.
    Cu o astfel de sustinere in teritoriu, dar fara niciun mandat consemnat in urma vreunui vot, cu sistemul juridic romanesc care a inventat vesnicia, conducerea CPR intra cu pasi fermi pe drumul catre ilegalitati. Institutia, nereprezentativa pentru profesie, este regandita pentru confortul unor “profesionisti” care se autodeclara experti. Lui Ion Duvac, unul dintre psihologii care au contribuit la formarea legii ce a stat la baza aparitiei CPR-ului, ii este suspendat dreptul de libera practica pentru ca era incomod. Nu este singurul care si-a recapatat drepturile in instanta. In prezent, din punctul meu de vedere, punct care intruneste o oarecare unanimitate in randul celor care-i contesta, oportunismul de inceput, denumit generic “sfanta ciupeala romaneasca”, a ajuns la rang de infractiune.

Psihologul de rand – o miza de “muls” la alegeri

Prima data cand am auzit aceasta expresie – psihologul de rand – a fost la cea de-a doua demonstratie de sustinere a membrilor care se opuneau abuzurilor lui ILS, undeva pe la inceputul lunii noiembrie. Ne intalnisem vreo 7-8 in fata colegiului pentru a le arata ( era sa zic degetul mijlociu!) ca suntem reali si ne pasa, nu ne ascundem sub anonimatul paginilor noastre de facebook. La un moment dat, iese Anitei din cladire si ne invita in holul din care am fost dati afara de catre bodyguard. Printre intrebari de sanatate si vorbe mieroase, presedintele si dna Hiera ne apostrofeaza pentru actiunile noastre, aratandu-ne dojenitor degetul aratator, fara a uita sa ne transmita ca totul se face pentru psihologul de rand care trudeste din greu inchis in cabinet. Facand o paranteza, pot spune ca m-am simtit ca un burghez nenorocit care isi exploata la sange muncitorii pentru maximizarea profitului.
Totusi, gandindu-ne la cine va vota la urmatoarele alegeri, expresia “psiholog de rand” nu e intamplatoare, precum nu e intamplatoare nici furia lor pe universitari.
Psihologul de rand” este cel care se formeaza in facultate ca, mai apoi, sa aleaga incotro se duce: master sau vreo asociatie care asigura cursuri acreditate. Pentru a-si acoperi matrapazlacurile, actuala conducere are nevoie de votanti. Cum pot fi ei realesi daca nu-i cunoaste nimeni? Relatia e simpla ca “buna ziua”, scenariul fiind clar si usor de pus in practica. Trebuie sa formeze ei cat mai multi licentiati in psihologie. IPJ, sau institutul expertilor in expertiza judiciara ( e de ras, asa-i?), este o alternativa viabila pe piata doar daca ofera ceva mai mult decat celelalte. Romanul e boem, dar nu e curcan! Se uita atent pe ce da banii! Prin pozitia autoritara pe care o detin vremelnic, isi ofera avantaje si recunoastere profesionala pentru inventia mai sus mentionata: IPJ. Astfel, anuleaza orice sansa a psihologilor clinicieni de a raspunde solicitarilor venite dinspre instanta de judecata. Avantaj la serviciu – IPJ. Ce trebuie sa faca un clinician pentru a-si continua colaborarile? Nu e foarte greu de ghicit: sa urmeze cursurile IPJ! Stiu ca devine stresant sa tot repet IPJ, dar cam asa stau lucrurile in realitatea noastra ... actuala. Urmand cursurile pseudo-institutului, o sa va explic de ce pseudo, studentii dau nas in nas cu … profesorii! Care sunt acestia? Iulian Stefan Laurentiu este eminenta cenusie, el semneaza si parafeaza diplomele. Tudorel Butoi, un personaj extrem de ciudat in peisajul profesiei de psiholog, fie ea si criminalistica, limbajul acestuia, cel putin cel de pe pagina sa de facebook, avand mai degraba legatura cu patologia. Mai sunt si altii, dar acestia sunt aserviti domnului presedinte de institut prin salariu si avantaje. Asadar, cursantii IPJ sunt pregatiti, indoctrinati si dependenti de recunoasterea sistemului pentru a practica. Cine sunt ei si pentru ce conteaza? Teoretic, pentru ca vorbesc despre un scenariu, ei sunt viitorii votanti. Macar o buna parte dintre ei.

Universitarii “inghit” multi licentiati in fiecare an, iar acreditarile le sunt date de catre Ministerul Educatiei, fara nicio legatura cu CPR-ul. Universitarii sunt oameni care se misca printre straini, iau fonduri pentru cercetare, cunosc legislatia europeana, dar si cea specifica fiecarei tari cu care colaboreaza. Sunt oameni care il sanctioneaza pe ILS pentru fiecare iesire in décor, pentru fiecare abuz, fara a putea fi santajati sau manipulati (cel putin o parte dintre ei).
Universitari versus IPJ. Nu, universitari versus interesele obscure ale lui ILS.
Colegiul se intersecteaza cu masteranzii doar din punct de vedere administrativ, profesional insemnand comisii, unde gasesti oameni ce se impotrivesc conducerii. Asadar, universitarii il pot tine in sah pe ILS. Psihologii de rand, asa cum erau descrisi de catre Anitei si Hiera, nu au timp de citit legi si nici capul nu-i duce sa le interpreteze. Ma intreb pe cine o sa dea vina cand nu vor mai fi alesi in martie 2017.
Cu cateva randuri mai sus vorbeam despre IPJ ca fiind un pseudo-institut. Nu am folosit aceasta alaturare de termeni pentru a decredibiliza, ci pentru a sublinia aspectul manipulator pe care-l folosesc in a se vinde: formam experti in psihologie judiciara! Expertii sunt acele persoane care au cunostintele necesare intr-un anumit domeniu, la care se adauga experienta dovedita prin lucru efectiv. Un psiholog care abia si-a luat diploma nu stie sa se stearga cu ea la fund, daramite sa faca un raport de expertiza sau sa raspunda in fata instantei. Are nevoie de timp pentru a fi expert.

ILS, buricul juridic al colegiului


Dupa cum aratam mai sus, de la sfarsitul lunii septembrie (2016), am inceput sa-l “studiez” pe ILS – cv, postarile sale de pe facebook, comunicatele de pe COPSI si informatiile primite de la cei cu care interactioneaza. Coroborate, mi-au validat un tablou clinic descris anterior de multi dintre cei care se plangeau de abuzurile acestuia.
De exemplu, universitarii emit comunicate concise, cu date cat mai exacte, cu trimiteri directe la situatii continatoare de abuzuri si nereguli, pe cand ILS compune declaratii de razboi, cu note de fanatism, cu exagerari specifice si amenintari ce depasesc cadrul personal, ca sa nu mai vorbim de cel institutional. Nimic despre toleranta, despre negocieri sau informari firesti, neutre, oficiale, ca o contrareactie la acuzele ce-i erau aduse. Se pare ca-l valideaza personal aceasta lupta, erijandu-se intr-un aparator al unor drepturi ce i se cuvin, chiar daca el este doar angajat al CPR, nu este ales prin vot pentru a-si pune in practica o anumita viziune.

Conform ultimilor informatii culese de pe internet, ILS este un pariu pierdut. Factorul competenta nu-i este familiar, cel putin pentru profesia de psiholog, iar cadrul legislativ romanesc va forta CPR sa se alinieze cu adevarat la normele europene. Daca vor candida - ILS, Butoi sau Hiera, vor trebui sa raspunda unor intrebari destul de incomode venite din partea psihologilor de rand. Daca vor mai avea libertatea si autoritatea s-o faca. Mai putin Butoi. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu glontul pe teava si arma la picior

Ne aflam la fix un an de zile distanta de momentul in care Anitei si Stefan au dat startul alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor. Ne aflam la un an distanta de la incordarea muschilor psihologilor din intreaga tara, adica cei care s-au opus celor doi si cei care s-au opus celor care s-au opus celor doi. A trecut timpul, a trecut anul, dar n-a plecat golanul. Mai e putin, foarte putin si va pleca cu dare de fum si zgomot de catuse in spate. Merita pe deplin, nimeni sa se indoiasca de asta. 
Eu nu ma indoiesc, dar nu sunt sigur de ceea ce s-a inteles din cele intamplate. Daca sunt singurul, nu ma luati in seama. Dar daca ...?
Asadar, situatia creata are mai multe cauze: o lege de organizare cu multe probleme, conflicte de interese, razbunari, cumetrii si alte asemenea legaturi si increngaturi care au cedat foarte greu. Cu mari eforturi financiare si de imagine, profesia noastra se zbate sa renasca ca intr-un film regizat de Mel Gibson sau de mos Arnold. Si da-i, si lupta, iar da…

Fobia de gaini, nimic mai simplu - caz real

Interventia terapeutica din cadrul acestei povesti este realizata cu ajutorul fotografiei. Va las s-o descoperiti alaturi de actorul principal, o fata extrem de simpatica! Daca doriti detalii despre interventie, scrieti-mi pe website. Subiectul este o fata, A.B., de 16 ani, singura la parinti, eleva la un liceu din Bucuresti. Se declara ca fiind ambitioasa si foarte indaratnica - ce-si pune in cap aia face indiferent de ce are de tras mai tarziu-, nu are multi prieteni si niciun iubit. Considera ca tinerii de seama ei sunt un pic cam prea infantili in comportament. Cu toate astea, la locul de domiciliu are cativa cu care sta pana seara tarziu chiar daca stie ca tatalui sau nu-i prea place si o cearta. La liceu este bagata in tot felul de proiecte si considera ca s-a supraaglomerat, dar ca va reusi sa le duca pe toate la bun sfarsit, cu orice pret. Cand isi descrie viata actuala, A. este vesela dar isi pastreaza o mina de om care are ceva important de facut. Vorbeste cursiv, coerent s…