Treceți la conținutul principal

Despre mine

Voi lasa acest blog sa vorbeasca despre mine. Povestile, raspunsurile la intrebarile voastre, informatiile oferite voua sunt cele care ma descopera asa cum sunt.
 Prezentarea mea, in linii mari:
- n. 18.11.1972, Bucuresti;
- casatorit, 3 copii: Matei-15 ani, Razvan-11 ani, Robert-11 ani;
- locuiesc in Bucuresti;
- pasionat de sport, practic ocazional Wing Chun, munte si viata la tara;
- hobby: orice aspect al vietii ce are implicatii tehnice, gradinarit, surubarit, construit, taiat frunze la caini sau tolanitul in hamac pentru a citi, fotografiatul, scrisul (povesti, nuvele sf) etc;
- caracteristici: comunicativ, nonconformist, intelegator, vesel, intreprinzator.
Nu cred in sabloane, chiar daca lucrez cu ele!
Cu siguranta, ar mai fi multe de spus!
Voie buna!

Calin Valentin Catalin 
- psiholog clinician si psihoterapeut cu formari in terapia cognitiv-comportamentala, terapia Alegerilor Realiste (W. Glasser), terapie ocupationala si terapia scurta strategica ( G. Nardone - in formare);
- master in Psihologie Clinica si Consiliere Psihologica (Universitatea Hyperion, Bucuresti);
- cursuri si seminarii pe teme legate de hipnoza, rolul obiectivului in interventia terapeutica, profiler etc;
- antrenor de rugby (m-am retras din activitate in 2011);
- lector in cadrul Centrului de Cercetare in Domeniul Vizualului-Colegiul National Ion Neculce-Bucuresti (CCDV), cursul de tehnica fotografica;
- cercetare in cadrul CCDV avand ca scop studiul asupra rolului imaginii in interventia terapeutica.
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iadul a fost rupt din Rai.

Prin 2007, undeva prin luna februarie, stiu sigur ca ma aflam la putin timp dupa ziua gemenilor, am hotarat sa infiintez o echipa de rugby pentru copii. Era un moment dificil pentru mine deoarece avusesem trei incidente majore cu Razvan, unul dintre piticii mei. Din cauza racelilor repetate, foarte agresive, care se succedau la fiecare 3-4 saptamani, a fost la un pas de moarte. Cu numai o luna inainte de ziua lui, la inceputul lunii ianuarie, m-am internat cu el la Budimex pentru ca avea febra foarte mare, nu-i scadea sub 39,2, fiind avertizat ca este in stare critica. Era mai mult mort decat viu. Am fost internati in cabinetul medicului de garda, profesorul Scurtu, pentru ca nu mai erau locuri pe sectia de pediatrie. La momentul respectiv, pus in fata unei situatii extreme, cu deloc solutii de iesire din criza, m-am asezat pe jos langa patul lui si am inceput sa ma rog. Il mangaiam pe manuta fierbinte si ma rugam. Nu stiam prea bine cum se face, nu stiam cine stie ce rugaciuni, asa ca
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Raiul fumatorilor, o poveste trista (poveste, fictiune)

Liviu, nume fictiv atribuit personajului principal, dar un posibil consumator real de tutun, are 34 de ani, este din Bucuresti si a fost internat in spitalul Marius Nasta de pe soseaua Viilor. Daca pana aici totul este de o banalitate des intalnita in randul fumatorilor care ajung sa se interneze pentru a-si face controalele de rutina, aceasta poveste poarta cu sine greutatea intamplarilor ce se succed intr-un mod dramatic.         Este foarte frig afara pentru o zi de toamna. Vantul ce spulbera picaturile de ploaie ce cad cu repeziciune pe sufletele trecatorilor face ca totul sa para trist, o tristete adanca asemeni nevoilor oamenilor fara de speranta. Un tanar imbracat in haine de culori vii, contrastand puternic cu cenusiul zilei, trece in pas grabit printr-o intersectie din centrul capitalei. Este atent la tot ce se intampla in jurul lui, se uita cu grija in lateral atunci cand traverseaza, nu care cumva sa dea vreun nesocotit peste el. Are in mana dreapta o geanta burdusita cu
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Baiatul de la tara

    Soarele ardea cu putere tot ceea ce se afla sub privirea sa directa. Cred ca a fost cea mai fierbinte luna august din cate am apucat. Imi aduc aminte ca m-am asezat pe un pietroi de pe marginea drumului - drum ce duce la ferma de vaci din capul satului - si mi-am fript o buna parte a piciorului drept care nu era acoperita de pantalonul scurt din naylon. Aparent ciudat, dar atunci cand respirai, narile se dilatau puternic la fiecare inspiratie, parca de frica sa nu fie atinse de valul fierbinte de aer care ajungea sa-ti usuce plamanii. Oricum, dincolo de toate aceste neplaceri trecatoare, dincolo de furtunile iscate din nimic, vantul ce abia misca frunzele din loc era o adevarata minune dumnezeiasca. Sunt sigur ca despre vara lui 2016 o sa se vorbeasca mult timp de-acum incolo!          Intr-o astfel de zi, pe strada principala din comuna Adunatii Copaceni, reabilitata cu cateva luni in urma, nu gaseai un suflet de musca in zbor, daramite vreun om care sa se incumete sa-si lase am
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe