Treceți la conținutul principal

Despre mine

Voi lasa acest blog sa vorbeasca despre mine. Povestile, raspunsurile la intrebarile voastre, informatiile oferite voua sunt cele care ma descopera asa cum sunt.
 Prezentarea mea, in linii mari:
- n. 18.11.1972, Bucuresti;
- casatorit, 3 copii: Matei-15 ani, Razvan-11 ani, Robert-11 ani;
- locuiesc in Bucuresti;
- pasionat de sport, practic ocazional Wing Chun, munte si viata la tara;
- hobby: orice aspect al vietii ce are implicatii tehnice, gradinarit, surubarit, construit, taiat frunze la caini sau tolanitul in hamac pentru a citi, fotografiatul, scrisul (povesti, nuvele sf) etc;
- caracteristici: comunicativ, nonconformist, intelegator, vesel, intreprinzator.
Nu cred in sabloane, chiar daca lucrez cu ele!
Cu siguranta, ar mai fi multe de spus!
Voie buna!

Calin Valentin Catalin 
- psiholog clinician si psihoterapeut cu formari in terapia cognitiv-comportamentala, terapia Alegerilor Realiste (W. Glasser), terapie ocupationala si terapia scurta strategica ( G. Nardone - in formare);
- master in Psihologie Clinica si Consiliere Psihologica (Universitatea Hyperion, Bucuresti);
- cursuri si seminarii pe teme legate de hipnoza, rolul obiectivului in interventia terapeutica, profiler etc;
- antrenor de rugby (m-am retras din activitate in 2011);
- lector in cadrul Centrului de Cercetare in Domeniul Vizualului-Colegiul National Ion Neculce-Bucuresti (CCDV), cursul de tehnica fotografica;
- cercetare in cadrul CCDV avand ca scop studiul asupra rolului imaginii in interventia terapeutica.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Cu glontul pe teava si arma la picior

Ne aflam la fix un an de zile distanta de momentul in care Anitei si Stefan au dat startul alegerilor din cadrul Colegiului Psihologilor. Ne aflam la un an distanta de la incordarea muschilor psihologilor din intreaga tara, adica cei care s-au opus celor doi si cei care s-au opus celor care s-au opus celor doi. A trecut timpul, a trecut anul, dar n-a plecat golanul. Mai e putin, foarte putin si va pleca cu dare de fum si zgomot de catuse in spate. Merita pe deplin, nimeni sa se indoiasca de asta. 
Eu nu ma indoiesc, dar nu sunt sigur de ceea ce s-a inteles din cele intamplate. Daca sunt singurul, nu ma luati in seama. Dar daca ...?
Asadar, situatia creata are mai multe cauze: o lege de organizare cu multe probleme, conflicte de interese, razbunari, cumetrii si alte asemenea legaturi si increngaturi care au cedat foarte greu. Cu mari eforturi financiare si de imagine, profesia noastra se zbate sa renasca ca intr-un film regizat de Mel Gibson sau de mos Arnold. Si da-i, si lupta, iar da…

Empatie de mahala

Se pare ca atunci cand m-am nascut am fost atat de emotionat incat azi abia daca-mi mai aduc aminte cum era! Era intr-o zi rece de noiembrie, undeva imediat in a doua jumatate a lunii, la doar cateva zile distanta de momentul in care ai mei isi primisera avansul la salariu. Nu erau bani multi, fapt pentru care pentru nasterea mea facusera un "CeARe". M-am nascut la nebuni, la maternitatea Spitalului 9, peste drum de strada Girnitei unde isi aveau casa bunicii mei din partea mamei. Semn bun, se pare, daca e sa ma iau dupa vorbele tatalui meu care, cu ceva timp inainte de a muri, intre doua glume si-un suspin, imi spuse ca m-a tras ata la origini - "Ba, baiatule! Tu te-ai nascut la nebuni, ai trait printre nebuni... Crezi ca tu esti sanatos la cap?! As! Las' ca te-ai facut psiholog pentru ca numai un nebun recunoaste un alt nebun!".

Din '72 pana-n '79, am copilarit prin mahalaua Aparatorii Patriei, intr-o curte maricica de pe o strada ce facea l…

Ruleta ruseasca - caz real

Pentru un moment, m-am gandit ca eu am avut nevoie de acest caz. La sfarsitul lunii noiembrie 2015, sunt rugat de un prieten sa-l primesc pe cel mai bun prieten al lui in terapie (se infirma logica simpla cum ca prietenii prietenilor mei sunt si prietenii mei!)  pentru ca era in plina criza. "Criza" a fost intocmai termenul folosit. Am stabilit sa ma sune persoana in suferinta pentru a stabili ce urmeaza sa facem, multumindu-i la final pentru increderea in mine. Cu putin timp inainte de ora propusa pentru intalnirea noastra, sa fi fost vreo 10 minute, sunt sunat de prietenul cel mai bun al prietenului meu care imi transmite, pe un ton foarte glumet, ca ar fi ajuns la mine de vreo 5 minute doar ca nu-si da seama unde se afla. Gandul mi-a zburat imediat la a-i da o replica pe masura, dar mi-am temperat entuziasmul acid. Transformandu-ma intr-un gps cu program vocal adaptat limbii romane, l-am ghidat catre locatia in care ma aflam. Dupa numai 5 minute, nu se ratacise departe …